Fondatorii acestui blog au fost Simion, Constantin si Alinush.
Pentru o incărcare rapidă a paginii utilizaţi Google Crome. Pentru orice nelamurire
Se afișează postările cu eticheta Paris 2011. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Paris 2011. Afișați toate postările

Paris - impresii



    Mergând pe stradă prin Paris, poţi întâlni diverşi oameni talentaţi, care nu se sfiesc să-şi arate talentul într-un colţ de stradă. Astfel de persoane dau mai multă viaţă peisajului deja feeric de acolo. În puţinul timp de două săptămâni am întâlnit cântăreţi la diferite instrumente inventate de ei, sau dansatori de stradă ca cel din videoclipul de mai sus...
Ce n-aş da să văd şi prin Bacău asemenea talente...

Când mă gândeam la Paris, primul lucru care-mi trezea curiozitatea era "Namila de Fier" - Monumentul Parisului: "La Tour Eiffel" - o construcţie de proporţii atât fizice cât şi artistice care veghează asupra Parisului ca un adevărat străjer.


    Vizitând însă şi alte puncte ale Parisului, nu Turnul Eiffel m-a impresionat cel mai mult, ci mai degrabă nemărginitele grădini de la Versailles, şi întregul complex Versailles cu Geometria lor perfectă, cu mulţimea de statuiete şi naturaleţea îmbinate într-un buchet care te atrage ca mierea pe urs. Aici te poţi bucura de Apele din lacuri, de zeii care ies într-una din ele, de copacii bine conturaţi, de cântecul păsărilor, de aerul proaspăt şi de o bere la iarbă verde. De două ori am fost la Versailles şi tot nu am apucat să văd totul - de fiecare dată rămâneam în loc şi îmi ziceam: "WOW". Acum, când mă uit la filmuleţe şi la fotografii, nu-mi vine să cred că am fost într-un loc atât de frumos, cu atâta încărcătură. Acesta mi s-a părut un loc perfect de relaxare - ce bine trebuie să fie de francezii care se pot bucura de el în orice clipă.





    Pe locul doi la cel mai impresionante puncte de vizită în paris este magnificul Louvre - cel mai mare şi mai complex muzeu pe care l-am vizitat vreodată. Louvre-ul m-a impresionat cu dimensiunile formele şi culorile care sunt mult mai deosebite la faţa locului. De multe ori am auzit vorbindu-se de Louvru, mai ales profesoara de franceză din liceu ne spunea adesea că trebuie neapărat vizitat, precizând de la început că nu-l poţi cuprinde doar într-o zi ci cam în două săptămâni. Iar acum îi dau dreptate - Louvre-ul - prin care am alergat ca disperaţii într-o jumătate de zi de am făcut febră musculară la picioare - este într-adevăr un loc al locurilor - un punct în care se adună mulţime de culturi şi civilizaţii. N-ai cum să te bucuri de frumuseţea miilor de statuiete, tablouri, scule, vase, vitralii... doar într-o jumătate de zi. tot aici mi-a gâdilat plăcut urechile un cântâreţ de stradă cu o melodie extrem de plăcută (violoncel), de care nu mai voiam să mă desprind, în ciuda colegilor care se grăbeau. Dacă era după mine stătea mcel puţin o jumătate de zi să ascult ecoul acel minunat al violoncelului.



   Aproape de Louvre este "Place de la Concorde" - o piaţă plină de statuiete cu încărcătură istorică  - locul în care am plătit 10 euro pentru o bere;))


    O altă clădire pe care o aveam pe lista vizite era şi Notre Dame de Paris cea mai celebră catedrală Franceză. Am ajuns şi aici însă n-am apucat să urc pe acoperiş, de aceea poate n-am rămas chiar impresionat. Este într-adevăr o capodoperă de dimensiuni uriaşe, care m-ar fi impresionat mai mult dacă era ortodoxă. Mi-a plăcut un moment din slujba pe care am prins-o într-una din cele două vizite: cântecul unui dascăl acompaniat de orgă - cîntec care mi-a amintit de cocoşatul de la Notre Dame şi de sunetul clopotelor, pe care l-am şi înregistrat.



   Ar trebui să scriu pagini întregi despre Paris, de aş vorbi despre tot ce mi-a plăcut în Franţa, dar o să scurtez, generalizând: mi-a plăcut totul - de la oameni până la clădiri, de la subsoluri până la acoperişuri, doar la mâncare cred că stau mai prost decât noi - cel puţin unde am mâncat noi.
   Ca să spun încă un lucru care nu mi-a plăcut a fost mizeria din faţa hotelului în care am fost cazaţi ... în rest am mi-a plăcut atât de mult încât aş mai fi rămas măcar pentru încă două săptămâni...

D'or (Paris -RELVA IP)

Cei 8 care am fost în Franţa am luat diferite suveniruri din Paris. Pentru mine însă cele ma ibune suveniruri sunt filmuleţele şi pozele pe care le-am făcut în grabă.
Aşa că o să împart şi cu voi câteva dintre acestea. (Mai multe găsiţi pe Pagina RELWA IP de pe Facebook).
Dacă o să vizionaţi filmuleţele veţi avea şansa să mergeţi alături de mine prin Louvre şi să urcaţi în Turnul Eiffel.  Următoarea poză este din Muzeul de Arte şi Meserii. Mai jos o să vedeţi Catedrala Notre Damme şi Versailles (Cel mai plăcut loc în care am fost în Franţa).

















RELWA presentations

Ultimazi de RELWA a fost ziua prezentării a ceea ce am lucrat, din dorinţa de a nu ne strica ziua, coordonatoarele noastre nu au notat prezentările, deci toate au fost considerate la fel de bune, cu toate că nu toţi s-au implicat la fel de mult.

Dădurăm şi un test cu o zi mai înainte, test pe care l-am făcut varză - nemţii şi olandezii având cele mai bune rezultate.

La proiect am avut norocul să-mi pice excact ce voiam (toată lumea voia tema mea) şi anume Casa Bioclimatică pe care am prezentat-o pe scurt şi la Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice din Bacău.

Mi-e dor de accentele diferite ale colegilor străini, mai jos aveţi o mostră:




ţăranul la Paris

     Dacă am zis vreodată că vreau să merg în vreo ţară străină - aceea a fost dintotdeauna Franţa. Dacă am vrut să văd un oraş din Franţa, acela a fost Parisul.
     În ultimele 2 săptămâni, c\t timp am fost la Saint Dennis, am făcut multe lucruri pentru prima oară în viaţă - cum ar fi de exemplu zborul cu avionul - cea mai plăcută senzaţie - DECOLAREA.
     Cred că numele Franta vine de la FRUMOS. Este frumoasă chiar şi de la înălţime - cu infrastructură de invidiat. De sus se poate observa cu uşurinţă, că cine se ocupă de agricultură în Franţa se ocupă cu adevărat, iar cine nu - nu se ocupă deloc, asta pentru că nu am văzut o divizare la extrem a parcelelor ca în România.
    Parisul este un gigant din toate punctele de vedere, aici se îmbină cultura cu frumosul, prospeţimea, politeţea şi multe alte caracteristici deosebite pe care le au cei care vin aici din toate părţile lumii. Din câte am văzut eu Parisul nu este al parizienilor ci aparţine omenirii întregi - am întâlnit aici toate naţiile posibile şi cred că Parisul a furat ce a fost mai bun de la fiecare dintre cei care l-au vizitat.
    Cel mai frumos e "Parisul la pas" - pentru cei de aici Parisul e Hrană - eu unul mi-am încărcat spiritul în aceste 2 săptămâni - cu toate că fizic sunt extenuat.
     Timpul a fost extrem de preţios, de aceea cei de la conducerea IP-ului au încărcat la maximum programul studenţilor: - cursuri -vizite - lucru pentru proiect - cu toate acestea noi ne-am făcut timp pentru extra-vizite şi pentru cumpărături.
    Doamnele coordonatoare sunt extrem de "lipicioase". Ne-au tratat ca pe proprii copii şi mi s-a părut că au avut o slăbiciune pentru români - adică le-am picat la inimă...
    Drumul Bacău - Paris a fost destul de extenuant pentru că nu am avut cursă directă Bacău-Paris, şi a fost necesar să mergem cu microbuzul până la Bucureşti, apoi am avut un avion cu escală în Germania, şi metroul din Paris până în St Dennis.
    Cred că cel mai frumos loc în Franţa este Versailles - pe care nu am apucat să îl vizitez în întregime în cele două zile în care mi-am clătit privirile pe acolo.
    Poze or să apară în curând ... plus filmuleţe - cel mai probabil pe facebook.
    Ca să vorbesc despre ce am învăţat aici, trebuie să spun câ în primul rând experienţă - cu siguranţă ar ieşi mult mai bine o a doua astfel de "ieşire". Fetele şi profa consideră că noi băieţii nu am fost suficient de sociabili - şi aici nu spun că nu ar fi adevărat. Eu unul recunosc, nu am vorbit cu toţi cei 75 de studenţi fără să fiu întrebat, deşi am fost întâmpinat într-un mod neaşteptat, ci m-am axat mai mult pe cei din grupul meu - dar nu regret asta -
     Prezentările la care am participat, consider că au fost destul de reuşite ... datorată faptului că am reuşit să fim o echipă (până la urmă) - Mi s-a părut, sau chiar aşa o fi fost, că străini fiind, neam organizat mai repede decât am fi făcut între colegii de la facultate.


   "Bonjour! Je suis Dumitru, je vien du Bacău et je vous remercie a tous" , dar in primul rand Domnişoarei Mirela şi doamnelor coordonatoare Vanessa Castejon şi Aurelia Secroun ... va urma