Fondatorii acestui blog au fost Simion, Constantin si Alinush.
Pentru o incărcare rapidă a paginii utilizaţi Google Crome. Pentru orice nelamurire
Se afișează postările cu eticheta tradiţii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tradiţii. Afișați toate postările

Dragobete & Dragomir & Ioan Dragobete & Cap de Primăvară


    Cam puţin o zi două dedicate Dragostei! Cum vine treaba asta? O zi ne iubim şi restu ne ciondănim?
Ar fi frumos dacă s-ar fi păstrat tradiţia şi nu ar mai fi acestea nişte zile dedicate kitsch-ului şi consumatorismului.
Totuşi dacă nu respectăm tradiţia măcar să ne amintim ce făceau înaintaşii noştri şi să ne bucurăm de bucuria lor - hai să vorbim despre Dragobete - (chiar dacă e criză nu există încă impozit pt aşa ceva).
     De fapt Dragobetele sau cum s-o mai fi numind (Dragomir de exemplu - la fel ca satul meu ) - era zeul dragostei - deci o sărbătoare păgână - iar creştinii au adoptat multe din tradiţiile vechilor daci deci şi această "sărbătoare" - care în anumite zone ale ţării încă se mai respectă.
     Anul ăsta nu cred că putem să numim Dragobetele - Cap de Primăvară - pur şi simplu scoate capul pe fereastră;)) şi o să-ţi dai seama:

    
     Această zi era una dedicată împerecherii păsărilor, dar şi a oamenilor. Se spunea că cine nu-şi găsea perechea în ziua aceasta rămânea stingher până la Dragobetele următor. Cei care aţi ascultat vre-un post de radio azi aţi auzit cu siguranţă zicala: "Dragobetele sărută fetele". Aşa se spunea şi la sat pe vremuri sau se mai spune pe alocuri - printre jocuri, sărutări şi strângerile în braţe. Fetelor îmi pare rău dar flori nu veţi putea găsi decât la florării - chiar dacă staţi la ţară.


    Dragobetele s-a mutat de la pădure în parc, aşa că urmaţi-l.

   Interesant de ştiut este că în aceaastă zi fetele îşi exteriorizau sentimentele faţă de băieţi ";"In apropierea pranzului, fetele incepeau sa coboare in fuga spre sat. Aceasta fuga era numita "zburatorit". Flacaii urmareau fetele dragi si acestea se lasau prinse daca tinerii erau dupa placul inimii lor. Avea loc o imbratisare, ce era urmata de un sarut, care semnifica logodna pentru cel putin un an de zile. Multi parinti abia acum aflau simpatiile tinerilor. Se intampla ca unii sa fie multumiti, iar in cazul in care nu erau de acord cu alegerea facuta, logodna virtuala era respectata.";"

      Dacă mai vreţi să păstraţi tradiţia, fetelor acum aveţi destulă zăpadă să vă faceţi rezerve de apă pentru a vă spăla spre păstrarea frumuseţii.

     O altă lege interesantă a acestei zile era că dacă doi tineri îndrăgostiţi ieşeau în această zi şi nu se sărutau - se considera că tot restul anului vor fi despărţiţi sau lipsiţi de iubire.

     Eu spun că denumirea de Dragobete vine de la dragoste, filologii spun că de la doua cuvinte vechi slave "dragu" si "biti" care traduse ar însemna "a fi drag". "Exista si ipoteza ca "Dragobetele" se traduce prin "chipul frumos din Casa lui Dumnezeu, tanarul frumos, ales", de la cuvintele dacice "drag", ce semnifica "chip frumos", "chip de lumina" si "betel"- "casa lui Dumnezeu"."

     Oare cum o fi arătând floarea dragostei ?
Goagăl:
Sursa : http://www.eplante.ro
Sursa: incasa.ro
Sursa: casesigradini.ro
Sursa: ronduldesibiu.ro

         Floarea românească a Dragostei nu am găsit-o, ea trebuia să fie ceva de genu: planta cu frunze in forma de lance si flori roz-purpurii, care crestea in locuri inalte.  Prin plantarea a două plante de acest tip tinerii îndrăgostiţi ştiau dacă se vor căsători sau nu - daca cele doua plante se apropiau, era semn ca ei se vor casatori.
       Părinţii mei nu ştiu să se fi sărbătorit vreodată o zi ca asta. Mama îmi spunea că ziua dedicată dragostei ar fi fost Drăgaica - Nume popular dat sărbătorii (Naşterea Sf. Ioan Botezătorul) celebrată la 24 iunie - iar floarile dragostei erau sânzienele (Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare, subţiri, şi cu flori galbene, aromate, grupate în inflorescenţă terminală - plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă şi cu flori albe (Galium mollugo))
sinzilup.wordpress.com
     Sunt mai multe tipuri de sânziene - la noi la Berzunţi sunt albe cu un parfum deosebit de ademenitor. (Sunt folosite şi ca plante medicinale - au un efect calmant - iar în cantităţi mai mari un efect afrodisiac )
 http://www.formula-as.ro
     Ce este sigur părinţii nu au adoptat "Valentin's Day".
Informaţii de pe: CrestinOrtodox.ro

revelion ca-n poveşti - e dat si la ziar ;))

     Cam aşa aş fi descris şi eu revelionul de anul ăsta dacă m-ar fi întrebat cineva. (ceva mai siropos)
Nu-mi vine să cred că a apărut Berzunţiul şi într-un ziar valoros, în care să nu se spună decât lucruri frumoase.
     De obicei când îl întrebam pe Goagăl despre Berzunţi îmi aducea în faţă nişte articole care nu aduc nici pe departe mândrie comunei noastre.
      De curând am deschis şi eu o pagină web dedicată Berzunţiului şi berzunţenilor, în care voi descrie câteva dintre obiceiurile locale.
      Berzunţiul a fost şi rămâne Colţul meu de Rai, unde mă pot desfăşura fără restricţii, locul cu cele mai multe amintiri plăcute - de aceea simt câteodată ca fiind construit din amintiri şi nu eu am construit amintirile.
      Dacă aş avea talentul lui Creangă la povestit sau măcar al d-lui Rusu, v-aş lăsa leşinaţi pe toţi. Însă cum mai am nevoie de voi o să vă las în picioare.
      Să încep atunci:
     "Departe de lumea avidă de distracţie, dezmăţ de lumini, artificii, petarde, mesaje de an nou, programe TV speciale. Aproape de linişte, prieteni, flacăra lumînării. "
     Revelion în căsuţa veche, moştenită de la bunici, într-un sătuc cuminte, risipit pe dealuri, la 15 km de şoseaua Oneşti-Bacău.
     2010- dec - 31
    "Ora 6 dimineaţa. Intersecţia de la <> primărie. Ger muşcător de obraji. Capră, mascaţi, turci, urşi, mirese, plug cu boi , bice, fluiere, clopote mari, trompetă, car alegoric", urători, arnăuţi, "hîrtie creponată, franjuri." +primar, consilieri , gloată - multă gloată;))
     "Costumaţii ridicole <>, măşti groteşti, dansuri rituale. Aglomeraţie, gură-cască. Poze. Drum cu serpentine, printre troiene."
    Cel mai important eveniment în dimineaţa aceea, ca dintotdeauna a fost "ÎMPINSUL MASCAŢILOR" Dragomir - Butucaru, şi Dragomir*Butucaru - Moreni , iar dragomirenii s-au dovedit mai vânjoşi - doar îs de-ai mei;))
     Cum a fost o vreme destul de geroasă , nu am putut rezista să nu probez cât de moale e zăpada în cădere liberă , de pe schiuri desigur - şi nu a fost atât de moale;)) - noroc de căţel că m-a ţinut încălzit - ştiurlubaticul de el.
     Nu e nimic mai plăcut ca după o partidă de ski să stai în faţa şemineului, să priveşti cum ard de plăcere lemnele în flacăra agresivă creată de gerul de afară, dar să stai cu o cană de vin fiert în mână ascultând muzica preferată în surdină, vorbind una alta cu familia, prietenii, familia, prietenii, familia... - de aici nu putea lipsi cafeaua ce avea să ne ţină treji până după miezul nopţii.
   Apoi nelipsitele urături...
    De data aceasta am rămas cu ai mei la biserica din Dragomir - faţă de alte dăţi când porneam de unul singur - sau cu vreo câţiva prieteni la Schitul Sf Sava ( acolo totul e mai intens, întotdeauna a existat un plus acolo), dar a fost bine şi aici, deşi erau o mână de oameni, faţă de altă dată.
    Slujba este foarte scurtă la trecerea dintr-un an în altul - la Dragomir cel puţin - La Savu e de vreo 3 ore. A DOUA ZI E SF VASILE, la mulţi ani frate-meu! - asta înseamnă că noptea asta trebuie să fie una liniştită - aşa că nu mă avânt în bunătăţuri, şi nu mă lăfăi - mai degrabă las sa fie o perioadă de meditaţie la cele trecute şi la cele viitoare.
2011 ian 01
   A doua zi ANUL NOU- woau!!!, Sf Vasile, urări, mascaţi, mascaţi mascaţi, capre, ţapi, pirande, Băsescu?, toate creaturile posibile, furci, greble, drujbe?, CLOPOTE, ditamai clopotele - De câţiva ani nu-mi mai pun masca pe faţă, consider că îmi ajunge una- prefer să fiu chinuit decât să chinuiesc. AAAAA nu ştiţi - mascaţii noştri nu-s paşnici.


   Muzică (manele, house, manele, populară, manele, manele...), dansuri caraghioase, unii mascaţi şi-au uitat hainele acasă - dar nu au uitat masca

    Maşinile cu tracţiune "căcăcioasă" (tot mascaţi), Macarale????, păcălici, urşi, , pat??? pt???, grătare
TOATE LA PARADA MASCAŢILOR DE LA 14.
   În seara de Vasile Sfântu
Mi-a furat căciula vântu
    Şi mi-o duse la fereastră
La neamurile dumneanoastră
     Şi m-am dus să-mi iau căciula
Să le spun şi urătura.... urătură special pregătită - normal
    Mai era de zis dar trebuie sa fiu creativ tehnic acum

colinde si mos craciun




Pluguşorul IPMIştilor

Aho aho, cu flori domneşti
Pi la uşi, pi la fereşti
Pi la Universitati
Să vă urăm sănătati

Din Berzunţi eu vin cu plugul
Ş-aduc cu mine belşugul
Şi cu toţi IPMIştii
Dăm o brazdă-n cinstea ligii

Şi ne-am strâns cu mic, cu mare
Să vă spunem o urare
Şi de-am prins plugul la mână
O să-ncheg o urătură

Pentru profii din ăşti ani
Să ne trăiţi la mulţi ani
S-aveţi parte doar de bine
Să vă gândiți și la mine
Boi bourei
Rectoratul cântâ wăi
Mânâ mânâ mânâ wăi
IPMIștii suntem noi
De n-ai chef de o urari
Ia şi pleacâ la plimbari
Mânaţi măi!!!
.........
La ureche zurgălăi
Susţinem ţara lui Andrei
Dar mai mult decât atât
Vrem sâ spunem un cuvânt

Un cuvânt de mulţumire
Să le-aducem bucurie
Pentru Nedeff Valentin
Şi Măcărescu Constantin

Ce sunt pentru IPMIşti
Nişte profesionişti
Pentru asta îi cinstim
Şi acum le mulţumim

Vă rugăm ca mai departe
Nu ne lăsați la o parte
Cultura să ne-o-mpărțiți
Să devenim iscusiți
Boi bourei
Rectoratul cântâ wăi
Mânâ mânâ mânâ wăi
IPMIștii suntem noi
De n-ai chef de o urari
Ia şi pleacâ la plimbari
Mânaţi măi!!!........
La ureche flori ca mura
Continuăm urătura
Pentru doamna Panainte
De la care-am luat aminte

Mediul să îl ocrotim
Factori buni să ne numim
Pentru doamna Bibire
Ora de dezbatere

Să nu-l uităm pe Bârsan
Iuliana Caraman
Domn’ Stamate şi Ioan Rusu
Emilian Moşneguţu

Doamna cu Ergonomia
Este Oana Irimia
La electronică-i el
Domnul lazăr Gabriel

Pe ceilalţi nu-i amintim
Ca să nu vă obosim
Însă noi nu vă uităm
Fericire vă urăm
Boi bourei
Rectoratul cântâ wăi
Mânâ mânâ mânâ wăi
IPMIștii suntem noi
De n-ai chef de o urari
Ia şi pleacâ la plimbari
Mânaţi măi!!!
........
La decani şi prodecani
Noi le urăm la mulţi ani
S-aveţi grijă pe vecie
De sfânta INGINERIE

Iar ingineria-n Mediu
Să fie un bun remediu
Pentru tot ce poluează
Şi vieţile ne-afectează
Boi bourei
Rectoratul cântâ wăi
Mânâ mânâ mânâ wăi
IPMIștii suntem noi
De n-ai chef de o urari
Ia şi pleacâ la plimbari
Mânaţi măi!!!…..

uneori subestimăm lucrurile bune pe care le avem, căutând mirajul falselor comori

Colindăm_??? (primiţi colindătorii?) Să ne pregătim de sărbători.

     Se întâmplă adesea să fim nepăsători faţă de familie, profesie, de cunoştinţele acumulate  în ani de zile, de sănătate, de prieteni şi de toate lucrurile bune din viaţa noastră.

Toaca-n cer pe video.crestinortodox.ro
     Şi o să mă opresc la colegi - colegii cu care ne petrecem majoritatea timpului. De ce oare încercăm din răsputeri (şi reuşim) să distrugem legăturile care s-au format cu atâta efort. Cum e posibil ca o relaţie de prietenie să se întoarcă cu 180 de grade transformându-se în ură? Eu unul nu-mi pot închipui asemenea răsturnări de situaţie.  Ştiţi bine la ce mă refer!!!

Cerul si pamantul pe video.crestinortodox.ro

    Trebuie să ţinem cont de faptul că nu putem să ne mai arătăm dragostea noastră celor pe care îi iubim, după ce ei au murit. E o muncă în zadar să refaci ceva clădit cu neglijenţă, mai bine e să faci lucrurile aşa cum trebuie ACUM. Acum că suntem şi în post.

Postul, ofranda si demers metanoic - Parintele Vasile Mihoc pe video.crestinortodox.ro

   Uităm adesea că persoana perfectă "nu s-a inventat încă" şi amplificăm defectele celor din jur, pe seama furiei de moment. Lucruri pe care cu siguranţă le vom regreta. De ce să nu preţuim şi să apreciem ce e mai bun la colegi noştri.

De ce este colindul sfant si bun? - PF Daniel pe video.crestinortodox.ro

    Oare dacă am filtra fiecare cuvânt rostit prin sita inimii ar mai exista răutate? Gândeşte-te de două ori la ceea ce vrei să spui, sau taci. Spontaneitatea nu e bună întotdeauna!

Colind din Maramures - Ciucur verde de matase pe video.crestinortodox.ro

    Încercaţi să uitaţi tot răul din viaţa voastră, şi amintiţivă de vremurile bune şi frumoase.

Da-ne gazda colacei - Corul Symbol pe video.crestinortodox.ro

Nu câştigăm nimic depreciind colegii, ba mai mult îi vom pierde şi le vom induce şi lor sentmentul că nu sunt buni de nimic. Hai să investim în ce avem mai bun, să înmulţim dragostea să nimicim ura, mai ales în perioada aceasta superbă a anului. Investind în prieteni, colegi, familie, în tine investeşti.

Trei pastori, Arhidiacon Nicolae Calin Bulac si Corul de copii Theotokos pe video.crestinortodox.ro

   Să încercăm să fim gentili, bădărăniile, grosolăniile, obrăzniciile, nici măcar în glumă nu sunt bune, politeţea şi respectul apropie oamenii.

Colindita - colind romanesc pe video.crestinortodox.ro

AMIN.

lămurire în legătură cu Sfinţii purtători ai numelui Dimitrie

    Am observat că multă lume îi confundă pe cei doi mari Sfinţi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi Sfântul  Dimitrie Basarabov, sau nu ştiu mare lucru despre ei.
   Întreabă cineva (se ştie el) care e cel bun şi care e cel rău?trebuie să menţionez că de "răi" dintr-ăştia avem nevoie. Probabil se referea la icoana Sf Dimitrie Izvorâtorul de Mir  de ştia ceva de rău. Icoana îl reprezintă pe Sfânt călare pe un cal ameninţând un ostaş cu suliţa.

   Acest Sfânt Dimitrie era din Grecia,  provenind dintr-o familie nobilă. După cum este reprezentat şi în icoană, Dimitrie era un tânăr chipeş însă la fel de chipeş era şi sufletul său plin de virtuţi. A fost strateg şi specialist în arta militară, apoi general al armatelor Tesaliei şi proconsul al Greciei.
    Evlavia şi învăţătura Lui Iisus Hristos pe care le afişa public a convertit mulţi păgâni la creştinism, în ciuda persecuţiilor pornite de împărat împotriva creştinilor.
Cezarul Galerius află ce se întâmplă şi îl închide pe Dimitrie într-o temniţă umedă. Aici îi spune lui Nestor : "Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi". Aceste a s-au împlinit şi au adus mânia Impăratului care Pe Nestor (pomenit astăzi) la decapitat iar pe Dimitrie l-a ucis cu suliţele. Din trupul său izvorăşte mir şi multe minuni a făcut.
    Catedrala de la Narcisa poartă hramul acestui Sfânt sărbătorit pe 26 octombrie.
    Sfântul cel "bun" Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou de la Basarabi) a fost un călugăr bulgar care a făcut minuni încă din viaţă şi care a stiut ceasul morţii sale. Moaştele sale au fost descoperite prin vindecarea unei fetiţe de duh necurat. La descoperirea Sf Moaşte Domnitorul de la Bucureşti a vrut să-l aducă pe Dimitrie la Bucureşti, însă Sf Moaşte au refuzat oferta, astfel i s-a construit o biserică în Basarabi unde a făcut nenumărate minuni. Astăzi sfintele moaşte se găsesc la Catedrala de la Bucureşti unde în fiecare an se fac procesiuni şi mulţi pelerini vin cu rugăciuni la Sfântul. Acesta se prăznuieşte pe 27 octombrie.

    Lămuriţi?

pelerinaj la Sfânta Cuvioasă Parascheva

    Miercuri - 13 oct 2010 - zi de facultate obişnuită - un telefon "neascultător" - schimbă importanţa zilei.
    Mi s-a propus să merg la ziua Prietenei mele, la ziua Ocrotitoarei mele. Decizia era la mâna mea - să-i aduc bucurie prin prezenţa mea , sau să ignor acest eveniment.
    Nu am stat prea mult pe gânduri şi am luat hotărârea să merg. Nu am mai mers niciodată la ziua ei - cu toate că am mai avut ocazia asta - acum regret.
   Am ajuns la  Iaşi pe la 4,30 şi am stat la coada de vreo câţiva kilometri aproximativ 15 ore. 15 ore care mi s-au părut ca 15 minute - atmosfera de acolo a facut să fie aşa- de obicei mă plictisesc repede, şi nu am atâta răbdare. Mi-a plăcut organizarea  şi felul de a se purta al persoanelor în general- cu foarte mici excepţii. (cei 350 de jandarmerişti ieşeni şi-au făcut datoria ca la carte). Din nou mi s-a dovedit că mai am multe de învăţat de la ceilalţi.
   Am fost surprins să văd că realitatea e altfel decât cea prezentată în mass-media, în care îmi pierd pe zi ce trece încrederea. Am fost surprins să văd creştini care vor să sacrifice ceva pentru un sfânt, având nădejde la ajutorul acestuia, am fost plăcut surprins, să văd ordine şi disciplină, acte de milostenie şi respect. Atunci am avut o tresărire şi mi-am spus:- măi ţică, nu stăm chiar aşa prost în domeniul ăsta.
   Am fost uimit de capacitatea Lui Dumnezeu de lucru ( întotdeauna mă uimeşte) - cum răsplăteşte smerenia cu slava. Poi cine nu-si doreşte o asemenea sărbătoare în cinstea sa? Numai prezenţa (după calculul meu) a sute de mii de credincioşi la ziua ta ar fi suficient, fie că vin din dragoste, sau doar din respect. Însă aici totul se face din dragoste, nimeni nu a primit invitaţie specială să participe la sărbătoare, majoritatea au venit din dragoste, au venit cu daruri materiale - flori şi busuioc, în special( nu am mai văzut în viaţa mea atâta busuioc), dar mai mult decât atât, au adus sufletele lor, au venit să o cinstească cu adevărat, nu din ruşinea faţă de ceilalţi sau din datorie, cum se mai întâmplă la sarbătorile noastre. Cât de mult te bucuri pentru o persoană care îşi aduce aminte de tine, te vede special ? - dar cât de mare trebuie să fie bucuria Sfintei care este cinstită de sute de creştini.
   Aici am putut să văd şi dreptatea Domnului, am văzut că nu trişează la cântar - fiecăruia îi dă după credinţă - cât de puţin îţi cere şi câte îţi oferă?... Mi-am adus aminte aici şi de prezentarea Laminin [Louie  Giglio] din postarea colegei Mogâldeaţă despre cum are grijă Dumnezeu de fiecare celulă a noastră - mi-a plăcut cum Îl vedea acesta în măreţia Sa. De am putea şi noi ortodocşii să ne abţinem din a ni-l mai imagina pe Dumnezeu, să-l vedem ca pe o creaţie şi nu Creator şi Susţinător a toate, am fi departe.  Nu ai cum săţi imaginezi imaginabilul. Este prea măreţ pentru ca noi să putem să niâl imaginăm, dar mai ales să-L vedem_?
Şi totuşi îl percepem pe Dumnezeu prin trăsăturile Sale :Lumina şi Dragostea, Adevărul, Asta ar trebui să ne fie de ajuns. Sfinţii, cu căt ştiu mai multe despre Dumnezeu, cu atât mai puţin şi-L pot închipui. Închipuirile sunt de la Diavolul şi nu au ce căuta la un Ortodox adevărat.
   Ce am mai văzut frumos_ ? Voluntariatul, salubritatea, grija ieşenilor pentru oaspeţi, pricesnele interpretate de pelerini, tineretul, feţele blânde ale unor pelerini.... Micile excepţii negative nici nu le mai arăt pentru că n-au însemnătate.
   Punctul culminant al pelerinajului l-a constituit , desigur, ajungerea faţă în faţă cu Sfinţii : Sfântul maxim Mărturisitorul şi Cuvioasa Parascheva . Au fost cu adevărat plăcuţi înaintea Lui Dumnezeu Sfinţii pentru darul neputrezirii, şi al bunei miresme ce se revarsă din trupurile lor. Să te vezi faţă în faţă cu un trup de sute de ani - nu prea ai timp să percepi evenimentul - nu ai decât doar câteva secunde la îndemână să fii faţă în faţî cu Sfintele moaşte - însă Sfintele moaşte sunt ca o mărturie pentru cei mai puţin credincioşi. Eu nu m-am dus acolo să mă închin oaselor, eu m-am închinat în smerenia mea Sfinţilor care sunt prezenţe vi şi care lucrează mai cu spor de ziua cinstirii lor. La început am ezitat să mă ating de Sf Moaşte , (făcând în minte cu repeziciune comparaţia cine sunt ei şi cine sunt eu ticălosul). Cu toată teama am sărutat până la urmă sfintele moaşte,ştiind că lucrul sfânt nu se întinează la atingerea lucrului întinat, ci lucrul întinat se poate sfinţi. Cu nădejdea aceasta am trecut repede de Sfinţi, fiind îndemnat într-una şi de jandarmi (Vă rugăm nu blocaţi!), fără însă a avea curajul să cer ceva chiar în acel moment. Am simţit că era de prisos orice cuvânt, ştiam că mă ştie cu toate, rele mai mult decât bune, ştiam că îmi cunosc neputinţa şi se vor milostivi şi-mi vor da remediul.
   Mi-a părut rău că nu am găsit un obiect lucrat de mână de cumpărat, chinezării erau destule şi foarte ieftine dar nu am cumpărat nimic. M-am mulţumit cu iconiţa cu cei doi Sfinţi prăznuiţi astăzi busuiocul şi vata atinse de Sf Moaşte.
    Totuşi am plecat neîmpăcat, cu gândul că nu am rămas la petrecere în continuare (SF Liturghie).
     Poze nu prea am făcut pentru că m-a luat "valul".





   Am ajuns în Bacău pe la 10 şi mi-am spus : Se merită sacrificat un curs de RSI pentru un aşa eveniment, cu o aşa încărcare duhovnicească.

la teasc

Nu ştiu cum faceţi voi vinul, dar la noi se respectă tradiţia.
Mai întâi culegem strugurii cand de abia se mai ţin de viţa de vie, cand emană un miros plăcut.

După ce îi culegem, pur şi simplu îi zdrobim cu morişca,

Apoi îi lăsăm să fermenteze 2 - 3 zile în cadă/căzi:
Extragem apoi, frumuşel, ravacul (Must care se scurge de la sine din strugurii puși în teasc) - şi îl depozităm în butoaie de stejar - acesta va constitui vinul de calitate sau vinul alb - nu tratăm vinul cu nimic.
După operaţia aceasta urmează datul la teasc - anul acesta eu am dat la teasc :
Vinul rezultat din mustul dat la teasc este mai închis la culoare, şi este bun fiert, consumat de preferinţă iarna- poate ţine rol şi de calorifer în cantităţi mai mari ;))