Mai multe desene gasiti AICI.
Sectiunea mea (Simion Dumitru)
Descarca mai multa muzica
- De sapte ani traiesc cu ea, mancand fasole
- Si am slabit , mancand fasole
- Ca o fasole
- Chiar si bunicii mei mancau fasole
- Si au trait, mancand fasole
- Cat o fasole
- In pantece cat am fost stat, tot miroseam fasole
- Si m-am nascut si eu, dintr-o "fasole"
- Ca o fasole
- Prin scoala cat am fost stat, mancand fasole
- Profesorii ma invatau, vorbind despre fasole
- Cei aia o fasole
- Si la intrebarile ce le primeam, despre fasole
- In banca ramaneam, visand fasole
- Ca o fasole
- Si cu prietenii cand ma-ntalneam, mancand fasole
- Adeseori noi ne bateam, pentru-o fasole
- tot cu fasole
- Si in armata cat am fost, mancand fasole
- Chiar generalul ne vorbea, mancand fasole
- Tot de fasole
- Si prin transee cand umblam, mancand fasole
- Pe inamici ii bombardam, mancand fasole
- Tot cu fasole
- Din vise ma trezesc adeseori, mancand fasole
- Si ca sa scap de gandul de fasole
- Mananc fasole
- Sotia ma imbie cu fasole
- Dar eu ma manii pe fasole
- Si manc fasole
- Si intr-o buna zi, mancand fasole
- O sa ajung inmormantat printre fasole
- De-atata fasolei
- De treaba mijlocie n-ai sa scapi, mancand fasole
- Dar o sa te creada toti ceilalti (de efectul de fasole)
- Daca le zici "Poi am mancat fasole"
Nemărginit izvor de binecuvântare...
Cum ai venit cu dragostea?
În suflet plin de tulburare.
Păşit-ai lin în marea-nvolburată,
Gingaşă aură de stea…
Şi lac placid făcutu-s-a îndată,
Doar liniştea îl definea…
Cu cine, sau cu ce să te asemăn...
Pe tin’ ce raze limpezi răspândeşti?
Ce, sau cine pot să spun că eşti,
Tu care n-ai în lume seamăn?
Ca un fonem stârnit de un ciupit de coardă
Tu conştiinţa-mi caducă-ai atins
Şi sufletu-mi aproape stins
Zburdalnic a-nceput să vadă
Cum tu, deşi văpaie eşti,
În gheţuri nu te prăpădeşti?
Iar vreascu-mi pregătit de foc
Cum de nu-l arzi, ci verde-l faci la loc?
De mult eram în căutare,
Umblam adesea prisoselnic,
Dar ai venit tu, arătare,
Tu, chip blajin de milosârdnic.
Şi ai închis orice cărare
Ce-mi fura gândul deseori.
Mi-ai dat în schimb doar alinare
Şi-o noimă fără de fiori
Te port în suflet şi în minte
Ca pe-un nepreţuit odor.
Mă simt lipsit de orice dor
Tu eşti dorinţi îndeplinite
Acum când totu-i liniştire,
Mai am o singură păsare:
Să te păstrez cu tăinuire,
De-a pururi, întru neuitare.
Iar râvna e acum mai mare,
Când ştiu ce-aş putea prăpădi,
Când ştiu că n-i altă valoare
Ce-n lume te-ar înlocui.
O, tu preadulce amintire,
Nu te scârbi nicicând de mine.
Rămâi măiastră zămislire,
Rămâi când voi uita de tine...
Ipmisti