Paris - impresii

    Mergând pe stradă prin Paris, poţi întâlni diverşi oameni talentaţi, care nu se sfiesc să-şi arate talentul într-un colţ de stradă. Astfel de persoane dau mai multă viaţă peisajului deja feeric de acolo. În puţinul timp de două săptămâni am întâlnit cântăreţi la diferite instrumente inventate de ei, sau dansatori de stradă ca cel din videoclipul de mai sus...
Ce n-aş da să văd şi prin Bacău asemenea talente...

Când mă gândeam la Paris, primul lucru care-mi trezea curiozitatea era "Namila de Fier" - Monumentul Parisului: "La Tour Eiffel" - o construcţie de proporţii atât fizice cât şi artistice care veghează asupra Parisului ca un adevărat străjer.


    Vizitând însă şi alte puncte ale Parisului, nu Turnul Eiffel m-a impresionat cel mai mult, ci mai degrabă nemărginitele grădini de la Versailles, şi întregul complex Versailles cu Geometria lor perfectă, cu mulţimea de statuiete şi naturaleţea îmbinate într-un buchet care te atrage ca mierea pe urs. Aici te poţi bucura de Apele din lacuri, de zeii care ies într-una din ele, de copacii bine conturaţi, de cântecul păsărilor, de aerul proaspăt şi de o bere la iarbă verde. De două ori am fost la Versailles şi tot nu am apucat să văd totul - de fiecare dată rămâneam în loc şi îmi ziceam: "WOW". Acum, când mă uit la filmuleţe şi la fotografii, nu-mi vine să cred că am fost într-un loc atât de frumos, cu atâta încărcătură. Acesta mi s-a părut un loc perfect de relaxare - ce bine trebuie să fie de francezii care se pot bucura de el în orice clipă.





    Pe locul doi la cel mai impresionante puncte de vizită în paris este magnificul Louvre - cel mai mare şi mai complex muzeu pe care l-am vizitat vreodată. Louvre-ul m-a impresionat cu dimensiunile formele şi culorile care sunt mult mai deosebite la faţa locului. De multe ori am auzit vorbindu-se de Louvru, mai ales profesoara de franceză din liceu ne spunea adesea că trebuie neapărat vizitat, precizând de la început că nu-l poţi cuprinde doar într-o zi ci cam în două săptămâni. Iar acum îi dau dreptate - Louvre-ul - prin care am alergat ca disperaţii într-o jumătate de zi de am făcut febră musculară la picioare - este într-adevăr un loc al locurilor - un punct în care se adună mulţime de culturi şi civilizaţii. N-ai cum să te bucuri de frumuseţea miilor de statuiete, tablouri, scule, vase, vitralii... doar într-o jumătate de zi. tot aici mi-a gâdilat plăcut urechile un cântâreţ de stradă cu o melodie extrem de plăcută (violoncel), de care nu mai voiam să mă desprind, în ciuda colegilor care se grăbeau. Dacă era după mine stătea mcel puţin o jumătate de zi să ascult ecoul acel minunat al violoncelului.



   Aproape de Louvre este "Place de la Concorde" - o piaţă plină de statuiete cu încărcătură istorică  - locul în care am plătit 10 euro pentru o bere;))


    O altă clădire pe care o aveam pe lista vizite era şi Notre Dame de Paris cea mai celebră catedrală Franceză. Am ajuns şi aici însă n-am apucat să urc pe acoperiş, de aceea poate n-am rămas chiar impresionat. Este într-adevăr o capodoperă de dimensiuni uriaşe, care m-ar fi impresionat mai mult dacă era ortodoxă. Mi-a plăcut un moment din slujba pe care am prins-o într-una din cele două vizite: cântecul unui dascăl acompaniat de orgă - cîntec care mi-a amintit de cocoşatul de la Notre Dame şi de sunetul clopotelor, pe care l-am şi înregistrat.



   Ar trebui să scriu pagini întregi despre Paris, de aş vorbi despre tot ce mi-a plăcut în Franţa, dar o să scurtez, generalizând: mi-a plăcut totul - de la oameni până la clădiri, de la subsoluri până la acoperişuri, doar la mâncare cred că stau mai prost decât noi - cel puţin unde am mâncat noi.
   Ca să spun încă un lucru care nu mi-a plăcut a fost mizeria din faţa hotelului în care am fost cazaţi ... în rest am mi-a plăcut atât de mult încât aş mai fi rămas măcar pentru încă două săptămâni...