Banchetul de la Casa Grande – 30 mai 2011 - Banchetul IPMIştilor de Constantin

Mr. ConstantinAndreiRusu are câteva vorbe pentru noi, pe care le citesc şi eu tot după ce le postez:)
Green Day - Time of Your Life

Asculta mai multe audio diverse 

Poate că acum nu are vreo valoare deosebită. Poate că nu-ti face inima să tresară. Dar la vârsta când veţi avea copii de vârsta voastră, o sa stoarcă multe lacrimi din voi.
Banchetul de la Casa Grande – 30 mai 2011.
Cu câteva petale ţinute în mână, fără spini. Tot răul, toată ranchiuna, posomoreala, certurile din trecut, au fost lăsate ca şi spinii de pe trandafir, undeva în restul oraşului. Mica noastră căsuţă a serii: Casa Grande, a fost locul încununării celor 4 litere: I.P.M.I
Accentul ăsta moldovenesc al nostru, contrastează pe videoclip cu ţinuta serii. Domnişoara Chiţimuş vizibil emoţionată de primire, văzându-se nevoită să meargă singură pe culoar, sub toate privirile, a fost primul prieten al grupei ajuns printre noi. Omul de o valoare incontestabilă, ne-amanetabil, omul care a reuşit multe pentru noi şi el, rectorul nostru – Domnul Nedeff, a reuşit să ne bucure cu prezenţa, elevând importanţa acelei întruniri. Surorile de sânge (daca există fraţi, de ce n-ar exista şi surori?) Iulia şi Mirela, au păşit repejor în rolul de musafire distinse, urmate de 2 bărbaţi serioşi, zâmbitori, la dungă: Lazăr (un om care îţi ţine ostatică atenţia oriunde ar fi) şi stimabilul Stamate...pâinea lui Dumnezeu, aşa de cumsecade este. Direct de lângă spital [] veniră împreună şi cei 3 doctoranzi ai mediului – Bârsan, Irimia, Tomozii.
Mihai ca şef al unei echipe cu puţini titulari şi multe rezerve, a ţinut un mic speech în care a adus aminte de blândul nostru prieten – Domnul Măcărescu. De voie...de nevoie, domnul Nedeff, spontan şi plin de umor, ne-a făcut sa râdem ...destinzând atmosfera (o promoţie bună, cu 90% excepţii), ne-a încurajat de o manieră perfectă: LA VÂRSTA VOASTRĂ TOTUL E POSIBIL. Si ne-a flatat involuntar, spunându-ne că pe o parte dintre noi nu ne recunoaşte (la cât ne-am înfrumuseţat pt acea seară...cred şi eu)

Trandafirii au ajuns în braţele cui trebuie, paharele s-au bătut cap în cap, mulţi nu ştiau că paharul trebuie ridicat dupa toast...deşi dnul Nedeff făcea asta cu toţi. Chiar şi cu Cristi şi codiţa lui, căreia i-a acordat încă o dată o atenţie sporită, sau Veronicăi ( a fost surprins că a venit din Italia pentru banchet)
Radu plutea pe ritmul serii de mai a lui Bănică, scufiţa petrovici o ţinea aproape pe Mihaela ei cea de 4 ani, eu stăteam ghebos. Ne-am adunat cu toţii aici...ca să nu fim împrăştiaţi, şi sa înlănţuim o horă, ca la români.
Claudia, Mihai, Adelina, Cătălin, Loredana B, Laura, păreau oamenii cei mai lipsiţi de griji din lume. Coregraf n-am avut, Mihai Petre nu era în preajmă şi bineînţeles c-au fost şi mici sincope în dans. La sârbă s-a văzut cine-i în formă......s-au văzut şi forme [] a ieşit tot talentul din chicioarele lui Cătălin (care îşi lua partenera şi o ducea oriunde vroia el) Heisu (care-a fost la suficiente petreceri să înţeleagă ce şi cum) Marilena, Elena A.
La mese, cameramanul îi intimida pe fumători, dar între timp trenuleţul HI-Q (gaşca mea) era UNSTOPABLE şi toata atenţia era pe cei care dansau. Claudia era conductorul, dirijându-l frumos din rochie, băieţii se pregăteau să răguşească (radu, vlad, adi, costel, mihai), Alex se uita nedumerit la băiatul care ne filma, Mihaela cânta încet versurile, dnul Dominteanuera cu aplauzele. La R.O.A au început să curgă aplauze şi picuri de efort, un copil ţopăia, şi-a urmat un cahil pe perechi la coutney-joe: Adi-Miha, Cătă-Roxi, Lore-Alexa, Nalba-Mo Moo, Mirela-Bârsa, Coro-Deea, Brându-Diana B, Cristi cu Moni, Anca şi Cătă, Vero cu Miţă, Clau cu Dia, şi cameramanul...foarte inspirat, după ei. A da...li s-a alăturat Radu cu Ali, Iuli (foarte vesel la faza asta când o ia pe Ana sub tunel) cu Ana. Cât pregăteam prezentarea, stânga/dreapta/împrejur pe Meneaito, cu profesoarele noastre. Pe Tarkan, Mirela a trebuit s-o împartă pe Loredana C. cu prietenul dânsei , Vlad pupa camera la cât era de euforic.
Poi şi ne pusăsărăm la masă cumătre, să ne înfruptăm din bucatele meşteşugite de gospodinele de la bucătăria unde furăm noi şi dupa cursul festiv. Din amabilitate şi experienţa, nea cameramanu trecea periodic pe la cei aşezaţi la CASEle lor GRANDE, şi atunci se întâmpla ceva ambivalent comic: cel filmat se ruşina şi se uita în lateral zâmbind uşor, numărând secundele până nu va mai fi el personajul principal din cadru. Unii oameni pur şi simplu nu vor să fie deranjaţi. Codrina fuma pe ascuns, ca un copil sfios...în timp ce era filmată. Prezentarea mea...slide-urile, se aude pe filmat, dar îi lipsesc toate celelalte simţuri. Pe clip am auzit de la voi direcţiuni pe care nu le-am înţeles în vâltoarea momentului respectiv:
Să nu vorbeşti la fiecare
Dă mai repede
Dnul Nedeff crezuse că-l compar cu D-na Bibire (Faci comparaţie între mine şi d-na Bibire băi?) Nu, domnul Livinţi. A
Partea cuplurilor a fost privită cu o atenţie totală. Ba chiar şi-un prim-plan, ca la avanpremierele de la cinema. Cine a avut prima bătaie din palme la slide-urile cu domnul Măcărescu....merită un mulţumesc de la mine.
Radu s-a mamboit cu dublu-colega lui, Cristi a fost rock`n rolla, Costel a fost entuziast, Claudia îşi arunca rochia, Loredana era doar îndrăgostita, Adrian....eeeei, aici vroiam să ajung: latino-loverul ăsta de Adi cu Deea, jucau într-un videoclip. Cu prelungiri pe Bosquito, Mihai era jupânu la aplaudat, Anca începuse să-şi pună în valoare rochia.
Cu vocile noastre de români cu talent, am luat-o razna pe Hi-Q (cătă, marian, radu, gaju, costel, mihai...)asta până ne-au stricat momentul fetele.
Boys will be boys...ne-am întors la gaşca noastră la următoarea melodie. Reggae-afro cu câţiva copii ai mediului. Somnul ne căuta prin altă parte. Mitică dansa cu energicii, Costel era pe baterii, Mirela bâjbâia după versurile unei melodii, mo moo, costel şi cătălin indicau NE şi SV-ul, pâna mă pusei în faţa lor să indic contrariul.
Aer era suficient pentru toţi...dar parcă un pic încălzit global. Cristi dădea din codiţă draconic.
Un tur al regiunilor , muzical vorbind. M-a făcut mama oltean...melodie la care dj-ul nostru s-a autocenzurat: Să ne oprim puţin la Caracal, acolo unde........ vă zic eu: acolo unde s-a răsturnat carul cu proşti. Trecură şi ţiganii cu ţambalul şi vioara lor..... o învârtită ca la mama ei de acasă, a abuzat de noi şi viceversa. Piciul nostru (în absenţa Biancăi) Ana-Maria, a stat cu roşeaţa în obraji şi cu un maldăr de emoţii, trecând cu pupicii pe la fiecare, în timp ce scandam SĂ CREŞTI MARE SĂ CREŞTI MARE.