Lipsă de încredere faţă de calităţile morale ale femeilor

     Sunt abonat, la fel ca doamna Bibire, la o persoană care-mi trimite pe mail diverse chestii. Unul dintre mailuri are referire la femei, având un caracter misogin.
    Eu nu sunt de acord cu multe dintre afirmaţii, dar le trec pe toate, ca să vedeţi că nu numai ConstantinAndreiRusu gândeşte aşa:

         Ştim cu toţii că femeia reprezintă cea mai frumoasă fiinţă de pe Pământ, cel mai delicat trandafir din lume, cea mai plăpândă creatură din acest Univers. Dar nu toţi sunt de acord cu aceste afirmaţii.
        Iată în continuare un fragment din cartea “Malleus Maleficarum”, apărută în anul 1486 şi scrisă de Heinrich Kramer, un inchizitor german. Sunt conştient că acest fragment va supăra multe femei…

        Soţia stă în calea fericirii bărbatului său
        Valerius Maximus (scriitor latin care a trăit în primul secol d.Hr.) ne spune că atunci când Phoroneus, regele grecilor, era pe moarte, i-a spus fratelui său, Leontius, că ar fi fost complet fericit dacă n-ar fi fost căsătorit. Leontius l-a întrebat atunci cum ar putea o nevastă să stea în calea fericirii unui bărbat, iar regele grec i-a răspuns că toţi bărbaţii căsătoriţi ştiu bine asta.

         Socrate: mai bine flăcău, decât însurat
         Filozoful Socrate a fost întrebat odată dacă ar trebui ca un bărbat să se însoare. El a răspuns: “Dacă nu te însori, atunci vei fi singur şi altcineva îţi va moşteni averea. Dacă te vei însura, vei avea parte de o nelinişte permanentă, de capricii şi plângeri, de reproşuri privind zestrea maritală, de neplăceri grave privind relaţiile, de limbuţia mamei soacrei, de adulter din partea femeii şi de incertitudinea unui moştenitor.”

         Bărbatul însurat este un sclav
         Nu degeaba spunea Cicero (106-43 î.Hr., filozof şi om politic roman) în opera sa “Paradoxuri”: Cum poate fi numit om liber acela care e condus de soţia sa? Dacă nevasta-sa îi dă comenzi, îi interzice ce să facă şi ce să nu facă, sau dacă acel bărbat nu-i poate refuza nimic soţiei, atunci el nu este altceva decât un sclav.
Marile regate ale lumii – distruse datorită femeilor

         Dacă vom cerceta puţină istorie, vom afla că toate regatele mari ale lumii au fost răsturnate datorită femeilor.Troia, ce era un regat foarte prosper, a fost distrus ca urmare a violării unei singure femei, Elena din Troia, iar mii de greci au fost atunci măcelăriţi. Regatul iudeilor a suferit multe distrugeri în timpul conducerii lui Iezebel şi a fiicei sale, Athaliah, regina Iudeii, căci nepoţii ei au fost ucişi. Imperiul Roman a suferit mult rău datorită Cleopatrei, regina Egiptului, cea mai rea dintre femei. Şi aşa s-a întâmplat şi cu alte regate. De aceea, nu-i de mirare că lumea suferă acum datorită răutăţii femeilor.

         Femeia: chip frumos, burtă de capră şi limbă veninoasă
Cât despre răutatea femeilor, să luăm aminte de vorbele lui Valerius către Rufinus (340-410, scriitor şi istoric latin): “Tu nu ştii, dar o femeie este o Himeră, un monstru cu trei forme: chipul său este strălucitor, asemenea unui leu nobil, burta sa este urâtă, asemenea unei capre şi mai deţine şi o limbă veninoasă ca o viperă. Asta înseamnă că o femeie este frumoasă la privit, murdară la atins şi mortală dac-o păstrezi”.

        Să nu credem vocea femeii, căci ea ne minte şi ne înşeală
       Acum să luăm în considerare vocea femeii. Întrucât femeia este mincinoasă prin natura sa, în ceea ce va spune, ea ne va înşela, în timp ce noi, bărbaţii, credem că ea ne încântă. Astfel, vocea ei este asemenea cântecului unor sirene, dar care ne omoară pe toţi. Acelaşi Valerius către Rufinus: “Atunci când ea vorbeşte, se simte o plăcere care ascunde păcatul; floarea dragostea este trandafirul, întrucât pe tulpina ei se ascund atât de mulţi spini. Ea este femeia linguşitoare din Biblie: 3. Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul. 4. Dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri. (Solomon 5:3-4)”

       Femeia-i mai dureroasă ca moartea
       Am găsit o femeie mai dureroasă decât moartea, ce este capcana vânătorului, iar inima ei este ca o plasă. Iar numele ei este Eva. Pentru că, deşi diavolul a sedus-o pe Eva să păcătuiască, totuşi Eva l-a sedus pe Adam. Şi, întrucât păcatul Evei nu ne-ar fi adus moartea sufletului şi trupului nostru, decât dacă acest păcat n-ar fi trecut la Adam, sedus de Eva şi nu de diavol, se poate spune că mai dureroasă decât moartea a fost femeia…pe nume Eva.

Femeia-i mai dureroasă ca moartea, întrucât distruge nu doar trupul, dar şi sufletul, datorită păcatului. Femeia-i mai dureroasă ca moartea, întrucât moartea e un duşman deschis şi oribil, pe când femeia e un duşman linguşitor şi secret. Şi femeia-i mult mai periculoasă decât o capcană, întrucât ea e capcana diavolilor. Pentru că bărbaţii sunt prinşi de dorinţele carnale, aţâţate de femei. Iar în inima femeilor se află o plasă, căci o răutate de nepătruns domneşte acolo.