Eu, umilul o să fac o mică referire la oraşul în care mi-am petrecut 4 ani din viaţă - Oneşti.
Am fost vinerea trecută la orăşelul meu drag, călduros şi primitor - şi cum nu am avut prea multe treburi de făcut am făcut rost de nişte fotografii preţioase pentru mine.
Am rămas surprins să văd că Oneştiul a rămas de aproape 5 ani neschimbat - adică am găsit acolo aceeaşi ordine, linişte, dar şi amintirile plăcute.
Am fost prin parc şi am văzut că totul e îngrijit - cei de la salubritate curăţă de zăpadă treptele, copacii şi gardurile vii - lăsând în urmă un peisaj primitor. E cu mult mai atractiv, mai bine organizat decât Cancicovul din Bacău, deşi e mai mic.
Desigur nu puteam să nu tec şi pe la liceul în care am tocit băncile timp de 4 ani: Colegiul Naţional "Dimitrie Cantemir" Oneşti. Am fost chiar şi în sala în care am studiat. M-au impresionat mult salcâmii pe care i-am plantat - sunt acum copacei viguroşi cu trunchi gros cât braţul. În rest peisajul e cam acelaşi - Liceul nu a mai fost renovat la exterior - am găsit aceleaşi bănci de epocă, aceeaşi alee, am întâlnit unii profi - care mă salutau - de parca aş fi fost profesor şi eu - la fel şi liceenii. Am întâlnit chiar şi o colegă - Munteanu Elena - pe care doar am salutat-o în fugă.
Gara la fel nu s-a schimbat - nu mi-a plăcut niciodată - parcă nu face parte din Oneşti - e destul de respingătoare - e compensată în schimb de mini restaurantel din apropiere.
Cum spuneam, oneştiul este foarte bine structurat, are un designer bun - clădirile nu contrastează - instituţiile principale fiind adunate la un loc. Nici dacă vrei să te rătăceşti aici nu poţi.
0 păreri:
Trimiteți un comentariu
Hey ce zici?