O, om!

De Sf Iacob Hozevitul

O, om! ce mari raspunderi ai, de tot ce faci pe lume,

de tot ce spui in scris sau grai, de pilda ce la alţii dai,

caci ea, mereu, spre iad sau rai

pe mulţi o sa-i indrume.

Ai spus un cantec, viersul tau, ramane dupa tine,

indemn spre bine sau spre rau, spre curatire sau desfrau,

lasand in inimi rodul sau,

de har sau de rusine.

Ce grija trebuie sa pui, in viaţa ta, in toata,

caci gandul care-l scrii sau spui, s-a dus...

in veci nu-l mai aduni, si vei culege roada lui,

ori viu, ori mort, odata.

Arati o cale, calea ta,in urma ta nu piere,

e calea buna sau e rea, va prabusi sau va-nalta,

vor merge suflete pe ea,

spre cer sau spre durere.

Ai spus o vorba, vorba ta, mergand din gura-n gura,

va-nveseli sau va-ntrista, va curati sau va-ntina,

rodind samanta pusa-n ea,

de dragoste sau ura.

Traiesti o viata... viata ta, e una, numai una,

oricum ar fi tu nu uita, cum ti-o traiesti vei castiga,

ori fericire pe vecie,

ori chin pe totdeauna.

Scrii un cuvant... cuvantul scris e-un leac sau e otrava,

tu vei muri dar tot ce-ai scris, ramane-n urma drum deschis,

spre moarte sau spre paradis, spre-ocara sau spre slava.

O om! Ce mari raspunderi ai, tu vei pleca din lume,

dar ce ai spus prin scris sau grai, sau lasi prin pilda care-o dai,

pe multi; pe multi spre iad sau rai,

mereu o sa-i îndrume.

Deci nu uita...! Fii ortodox, cu grija fii, cu teama,

sa lasi în urma un folos,

un semn, un gand, un drum frumos,

caci pentru toate, neindoios, la urma vei da seama.