ce m-as face fara viata de la tara?

   Fiecare  week-end e pentru mine o ocazie de a-mi incarca bateriile. Iar acestea se incarca cel mai bine la tara. 
    La tara unde scap in primul rand de aerul asta sufocant de la oras, de zgomotul agasant, de stresul de la facultate, de caldura inabusitoare, de ciorile de aratura;)), de amestecul de muzica de camin, sa.
   La tara unde mi-e familia, unde mi-s micii prieteni necuvantatori, unde-i mirosul florilor de camp, unde pot asculta melodia nentrerupta a pasarilor, si corul broastelor, unde poti simti pamantul fraged in maini, unde iti mentii un trup sanatos fara efort esporturi extreme sau diete, unde ma simt asteptat si acceptat.
  Ce bine e sa stii ca ai un loc unde esti asteptat in orice clipa. De fiecare data cand ajung acasa vad zambetul de pe fata parintilor si ma simt dorit, vad primirea calduroasa a necuvantatoarelor,  in special a cainelui, care ma simte inainte de a intra pe poarta, si a iepei care mihoteste la auzul meu - si ma simt util. Intotdeauna mi-au placut animalele si m-a fascinat capacitatea lor de presimtire, si prietenia lor sincera. La fel pot spune despre peisajele naturale, in special cele cu munti.
   E bine ca am "bateriile reincarcabile", pentru ca energia pe care o acumulez in timpul week-endului o cheltuiesc la facultate. Am si aici cateva resurse de la care ma incarc dar nu se compara cu cele amintite.
   Nu stiu ce m-as face daca nu as avea un asemenea loc in care sa ma simt asteptat, apreciat, acceptat, iubit.