Grupa IPMIştilor?

     Nu credeam că o să mai am întrebarea asta ridicolă chiar şi la sfârşit de facultate. Am încercat toate metodele, pentru a forma grupa ăsta. În mare parte am reuşit, mai puţin cu orgoliul. Ce n-aş da să văd într-un final că fiecare-şi taie din propriile dorinţe pentru întregul grup! E greu - şi cu toate astea unii au înţeles: s-au înscris pe blog (obligat-forţat au şi mai scris), pe grupul şi pagina de facebook, au mers la film, la grătar, la o bere - ceea ce nu prea multe grupe reuşesc. Deci, noi suntem printre norocoşi.
    Nu ştiu de ce a trebuit să-l supăraţi pe Mihai Belciu chiar în momentul ăsta - eu chiar aveam bază în el - pentru că a mai trecut prin astfel de situaţii - oare nu era mai bine dacă veneaţi cu vorbe frumoase, cu sugestii ---- în locul reclamaţiilor? Nu era mai bună cooperarea decât "cearta"?
    În cazul ăsta nu ţin cu nici o parte - fiecare dintre voi trebuia să-şi taie orgoliul - şi încă mai e timp. Sunt sigur că nimeni nu le poate face pe toate de unul singur - Grupa trebuie să le facă. Era bine să vă fi măsurat vorbele înainte de a le arunca, iar Mihai trebuia să ştie să le primească.
    Cazul acesta e ca cel al lui Constantin - nu ştiu dacă vi-l amintiţi - eu îmi amintesc perfect - El credea că totul se rezumă la credinţa lui, deşi majoritatea îi erau împotrivă. Desigur şi atunci adevărul era la mijloc. Cum se face că acum vede toată lumea partea bună a lui Andrei şi atunci îl priveaţi majoritatea cu ură? Cel ce ne-a unit a fost Domnul Măcărescu, şi cred că tot el ne ţine uniţi. Măcar până după banchet sper să rămânem una. Colegi!, fiecare dintre noi are o parte bună, pe care o vedem în funcţie de starea noastră de spirit. Cel mai uşor îi schimbi pe ceilalţi, atrăgându-i de partea ta, atunci când te schimbi pe tine însuţi.
     Nu ştiu voi cum m-aţi văzut pe mine, în aceşti 4 ani, însă eu am descoperit multe lucruri frumoase la voi şi am încercat să înmulţesc această "imagine". Îmi place să stau în umbră şi să ascult de obicei - din umbră se vede mai bine întotdeauna (încercaţi şi voi). Probabil am mai "aruncat şi eu cu pietre" - pentru asta îmi cer iertare. Eu vreau să plec cu gândul că am fost o grupă - cel puţin în ultimii 2 ani.
    Zi tu Constantin unde e dreptatea?
     Învăţaţi să lăsaţi de la voi, aşa cum Domnul Măcărescu a lăsat de la el pentu a ne face pe toţi fericiţi.