De unde atâta măiestrie studentule căminar?

De o lună-ncoace
Fleanca nu-ţi mai tace.
Cartea nu-ţi mai place?
Profii nu-ţi dau pace?

Sau eşti bolnăvior,
Cuprins de vre-un dor?
Dragul meu fecior
De tin' mă-nfior

Mintea-ţi este înegrită,
Cu manele împletită,
Ca o haină spălăcită,
Cu mirosuri îmbâcsită.

La nimic nu ai măsură
Tu cu ţigarea din gură!
Te lăfăi în băutură
Cu frăţia care-njură

Oare ce faci tu la budă,
De găsesc şi uşa udă?
Cum să fim pe-aceeaşi undă,
Când tu faci chiuveta budă?

Când şi cin' te-o fi-nvăţat
Aşa lucru minunat?
Să desenezi cu rahat
Orice lucru neînsemnat!

De o vreme stau şi-admir
Capodopere-n delir,
Făcute după acelaşi fir
În culoare de furnir.

Cum de ai aşa răbdare,
Să-ntocmeşti cu o ţigare,
Opere cum nimeni n-are?
Văd în tine o valoare!

Te-ai ocupat de decor
Şi la duş şi-n dormitor
Şi-ai avut foarte mult spor
L-ai uimit chiar şi pe rector

Dimineaţa  la trezire
Se-aud glasuri de uimire
De la doamna de servire
Ce-i toată o mulţumire.