IPMIste model

     Să nu vă aşteptaţi să apăreţi vreo una aici "nesimţitelor", nu vă e ruşine să vă aşteptaţi la aşa ceva?
     Andrei, tu sigur n-o să apari;))
     De obicei fiecare dintre noi vrem să ştim ce cred ceilalţi cu adevărat despre noi - şi am vrea să ştim că totul e "zero killed" (OK), eu cel puţin vreau să ştiu exact ceea ce crede celălalt despre mine şi nu ceea ce mi-ar plăcea să credă despre mine. O persoană care ţine cu adevărat la tine - întotdeauna îţi va arăta punctele slabe - desigur, într-un mod cât mai discret - asta pentru că îţi vrea binele şi vrea să progresezi.
     Sunt bune şi încurajările dar sunt mai puţin constructive după mine. Mustrarea de la o persoană apropiată e cea mai constructivă - pentru că şi tu ţii la ea şi atunci desigur că vrei să-i fii pe plac - să n-o deranjezi cu prezenţa şi faptele tale. "Bravo" nu se spune la orice lucru mărunt - mai degrabă spui "se putea mai mult", dar în nici un caz "eşti un prost", "un incapabil", ci "eşti extraordinar dar nu ştii să-ţi valorifici darurile", dovedeşte(-ţi) că eşti în stare de mai mult". O mustrare poate influenţa ori în bine ori în rău, depinde de la cine vine şi cum vine. De exemplu dacă te mustră un necunoscut pentru ceva depre care tu crezi că ai făcut tot posibilul să-l realizezi cât mai bine, atunci îţi vei spune: "cine e el să mă certe", "ce ştie el despre capacităţile mele" şi aşa te vei descuraja şi vei rămâne la stadiul acela, sau vei regresa gândindu-te că eşti cel mai bun. Dar când mustrarea vine din partea persoanelor dragi, care te cunosc bine, şi mai ales dacă au o vârstă respectabilă, atunci cu siguranţă vei pleca capul şi vei spune: "da aşa este, am darul, dar nu ştiu să mă folosesc de el", "voi încerca, de acum înainte, ca totul să fie mai bine, mă voi lepăda de lene".
     E foarte greu să te vezi pe tine, să-ţi vezi "eul tău", cel mai simplu e să-i vezi pe alţii. De aceea sunt atâtea ziare, atâtea posturi de televiziune în care se vorbeşte despre "ceilalţi", sau mai bine zis se bârfeşte. Le găsim defectele şi le dăm diferite "leacuri"- dar uităm vorba "doctore vindecă-te pe tine însuţi".
Găsim şi calităţi, ce-i drept, dar mai uşor ne vine să ne vedem noi mai buni decât restul.
oricare dintre noi, dacă ar sta să se analizeze şi să se corecteze, cu certitudine nu va mai avea timp pentru a judeca pe altcineva.
    Când se vorbeşte adevărat, dar atacator la personalitatea noastră, venim cu cel mai utilizat contraargument: "sunt şi eu om, toată lumea mai greşeşte" - adică nu-şi vede cu adevărat greşeala. Ar trebui să învăţăm că a greşi nu este firesc şi să învăţăm să ne corectăm cât mai bine greşelile - mai ales pe cele pe care ni le descoperă persoanele apropiate.  Întotdeauna trebuie să te întrebi: "cum aş putea face să iasă totul bine?" să găseşti soluţiile şi să le aplici. Uităm că a învăţa din greşelile noastre e mai bine pentru noi, decât atunci când învăţăm din propriile greşeli - că e mai bine să prevenim decât să corectăm - e mai "ieftin".
     Acum dacă am intrat în temă prin introducerea asta destul de lungă, să vedem care e treaba cu MODELELE noastre, cu IPMIstele noastre dragi. În primul rând eu nu concep ca cineva să copieze într-u totul o altă persoană, ci doar anumite "caracteristici ale sale" - deci nu există - MODEL desăvârşit în lumea noastră.
     Dacă am lămurit cu asta o să urmeze lista cu "caracteristicile" demne de urmat ale unor colege despre care ştiu câteva lucruri. O să încep cu talentul descoperit de to'arăşu la Dana Nester - de fapt nu e un talent ci o adunătură de bune "caracteristici" cum ar fi: faptul că ştie să picteze - aici nu zic prea multe pentru că nu am văzut decât o singură lucrare de-a ei, iar fiind şi eu o rămăşiţă de desenator, nu zic pictor, aş fi prea critic. Ar face bine să ne arate şi alte desene - cel mai simplu prin intermediul blogului. Adriana poţi să-i "furi" tu capodoperele - şi să le postezi dacă ea nu vrea "să se dea mare".
Ştiţi cu toţii că am fost acompaniaţi de Dana la colindat - deci "chitara" - o altă caracteristică, dar nu lipseşte şi vocea. De frumuseţe o să amintesc doar acum - toate IPMIstele sunt frumoase, clar? Dacă nu mă credeţi uitaţi-vă în oglindă sau în poze - dar mai importantă e frumuseţea interioară. Deci la categoria frumuseţe intraţi toate. O altă "caracteristică" e trăirea interioară legat de religie - nu cunosc, nu mă bag, dar mi se pare ceva deosebit. Surorile au ambele această "caracteristică" a PĂCII deşi nu mulţi dintre noi o pot observa.

        Mă minunez, în sensul bun al cuvântului, de IPMIstele care lucrează. Mai ales acelea care lucrează şi pe lângă asta se menţin printre cei mai buni IPMIşti. Consider că e un efort deosebit din partea unei fete să lucreze în timpul facultăţii. Am lucrat şi de aceea cred că mie mi-ar fi imposibil să termin cu bine facultatea, de aceea nici nu mai caut de lucru. Mai degrabă mă mulţumesc cu mai puţin decât să pierd totul - asta e doar pentru mine. Cu siguranţă o să-mi scape câteva nume - dar vă ştiţi voi - Alina Petrovici (Alinush a noastră, cofondatoare a acestui blog - chiar, când mai auzim veşti scrise de la tine? - te cred, cu serviciul, dar, totuşi, dovedeşte că eşti în stare!-nici măcar pe blogul tău nu mai intri - mustrare constructivă;))), Deşi ar fi o cântăreaţă de succes preferă să rămână în umbră, cu vorba ei de 10 cuvinte pe secundă, se bucură de priveliştile din călătorii şi se mulţumeşte cu aplauzele primite de la cei mai apropiaţi ai ei:
(SIMION: şi când îmi cânţi şi mie?
Alina Alinush: nu
Alina Alinush: cant pt mn si pt ai mei...nu am ink tupeul sa cant in fata unui public). E bine măcar că l-ai introdus pe ÎNCĂ. De abia aştept să văd cât de încrezătoare în forţele proprii vei fi în Franţa... Îmi place că ai revenit la naturaleţe...
Mihaela Elena Dascălu

(profesoara noastră şi pedagogul în eleganţă cum ar spune to'arăşu - ar trebui să practici pe viitor şi meseria de profesor. Mihaela, copilul matur căruia nu-i place să se laude, e fascinată de munte şi-i place în mod deosebit să se "prăjească" la soare. Plăcândui muntele reiese că îi place muzica folk - chestiile alea faine de munte pe care le cântă studenţii live. Dă-i chitara pe mână şi sigur te vei minuna - "Fată verde cu părul pădure" - A cântat cu Alinush la clubul de turism şi ecologie. Talentul ei didactic nu-l contestă nimeni - nici măcar profii de la sesiunile de comunicări ştiinţifice - primind întotdeauna ce-i al ei  - Locul 1, Ea, Alina şi Mogâldeaţă au avut curajul să participe la MISS  - tot respectul pentru că eşti printre puţinii care vor să continue cu masterul ), Laura Simona Mihai (premiul pentru cel mai frumos zâmbet- i se citeşte pe faţă că iubeşte viaţa, e optimistă şi ştie să se distreze), Corina Mihalache (Bubu)

(“O sa fie bine!...vreau sa ma distrez ,acum cat mai e timp, e bine-venit oricine vrea sa mi se alature" deci din nou optimismul). Andreea Toma (Mogâldeaţa noastră, autoare ce merită titlul de autor al blogului pentru că se implică şi ca să-l citez pe to'arăşu: "e fix femeia din cartea lui Cărtărescu ... cea mai de succes a lui . E fata aia : DA HAI SA FACEM CEVA!", "compenseaza lipsa de înălţime cu un elan hei-rupist , e sprintenă ... se impune prin schimonoseli faciale , sau stand tâfnoasă ca un copil căruia nu-i dai jucăria preferată", " Evanghelia după Toma a noastră e plină de misticism , paranormal , ezoteric . E pasionată de ce iese în evidenţă . Are un suflet flămând care vrea sa fie hrănit cu superlative : citate din genii , aerul rarefiat aspru dar mirific de pe munti , şi din păcate si de Coelho" - am considerat că e bine să-l citez pentru că am citit şi eu blogul Andreei - care mi se pare destul de spiritual. Se observă de la distanţă că ultimele 5 fete la care se adaugă Veronica Filip sunt o echipă veselă, dinamică, dar de la care nu lipseşte seriozitatea când e cazul şi atunci se vede inginerul din ele. Cine mai lucrează ... a Mariana Ferenţ - tot respectul hărnicuţele lu' tata!
  Nu ştiu câţi dintre voi ştiţi că mai e "o fată cu chitară" la noi îngrupă, o fată de la care avem de luat aminte - când vine vorba de perseverenţă, când vine vorba de conştiinciozitate, sau de faptul de a şti să te bucuri de tot ce ai în jur. Ştie să cânte - îmi place mult vocea ei (ar trebui să o valorifici) - să danseze (ca majoritatea/toate IPMIstelor) - să manevreze corzile chitării, să fie în frunte când vine vorba de învăţat, să picteze, să ajute omul la greu (mulţumesc), să zâmbească, peste toate;)) ştie să scoată limba la orice replică. Era să uit şi e domnişoara Eminovici - are un fel deosebit de a te trezi dimineaţa şi a te pregăti de culcare - mesaje la minut - frumos din partea ei. În plus vorbeşte în limbi, sau vorbeşte mai multe limbi, având şi experienţă italiană. Deşi are atâtea calităţi - le ţine ascunse ca şi Alina. Cred că a-ţi ghicit că e vorba de Andreea Elena Marcu a cărei ţintă este durerea, pardon - întotdeauna SUS, cum ar trebui să fie pentru toţi. Mă impresionează când văd cât ţine la câini - fapt care l-am observat ieri şi la Camelia Liliana Tănasă (IPMIsta cu gropiţe şi bujori în obrăjori)  , şi la Alina (ei nu-i plac balele - nici mie;)), dar cred că iubeşte tot felul de animale, se vede prin pozele ei) - IPMIstele iubesc javrele, şi avem destule prin curtea Universităţii "Vasile Alecsandri" din Bacău.
     Este printre noi o fată de nedesluşit, o fată care ne are la degetul mic, căreia nu-i poţi citi pe chip, cel puţin eu am problema asta. Aplecaţi-vă vă rog că intră şefa: Mirela Dascăl + Oana Loredana Corocea - alte profesoare - la care admir pofta de viaţă, dinamismul şi modul de socializare, plus faptul că încă mai păstrează  din veselia şi spontaneitatea copiilor.
   Ar fi cazul să ne ferim acum, pentru că intră în scenă o IPMIstă care cunoaşte metode japoneze de luptă care înglobează o serie de poziţii, deplasări, lovituri cu mâna sau cu piciorul, blocaje, eschive, parade - adică - Karate. Aş fi vrut să o văd în acţiune - am fost dintotdeauna fascinat de sportul ăsta şi m-am şi antrenat la lovitura cu pumnul la makiwara. Cine n-a auzit de ea să se pregătească pentru o karată în freză;)) >> Anca Elena Gherman, de lângă care, sunt nelipsite Monica Emanuela Roca şi Diana Lungu. Ţin minte cât de amabilă era Anca şi cum tasta ea în locul meu şi al lui Adi, când am făcut echipă - mulţam Anca că nu ne-ai eliminat din ring. Împreună cele trei formează o echipă imbatabilă, desigur asta se datorează şi Domnului Dominteanu care stă în spatele poveştii lor. Dintre toate IPMIstele mi se pare că ele sunt cele mai practice şi bănuiesc că vor face carieră pe baza facultăţii. ...
Avem şi fete serioase aici, Adelina Toader şi Marilena Roman mi se pare că au trecut de perioada copilăriei, se gândesc la lucruri serioase, într-un mod serios - adevărată cântăreaţă Adelina nu se sfieşte să-şi arate talentul unui grup de oameni.
     Ultima din alfabetul IPMIştilor, dar întotdeauna printre primii, e Bianca Alexandra Vrânceanu - "o fetiţă" extrem de complexă - cu un suflet uriaş. Este pasionată de tot ce ţine de asiatici, de film şi alte arte, de citit şi scris - dacă nu mă înşel a şi scris o carte - în locul ei aş posta câte puţin în fiecare zi aici sau pe blogul propriu. În călătoriile ei am observat că-i plac munţii, mănăstirile şi antichităţile. Poţi discuta cu ea despre orice, are o cultură remarcabilă şi pe deasupra mai ştie şi MATEMATICĂ -grrr;)) La fel ca Andreea Marcu, Alexandra munceşte din greu pentru rezultate bune - le admir perseverenţa. A nu ştiaţi? Şi Bianca ştie să cânte, avem numai vedete în grupă - mă bucur să am onoarea de a face parte dintr-o astfel de grupă.
    De IPMIstele 341iste nu sunt în măsură să vorbesc - poate vine Cristy cu vre-o postare. Oricum se vede după note şi prezenţa la cursuri că sunt fete perseverente - care ţintesc sus. Pot aminti doar despre Roxana Antochi - fată elegantă, ce îmbină seriozitatea cu trăsăturile copilăreşti într-un buchet impresionant, doar avem aceeaşi dată de naştere ;)) Oare de ce nu te cheamă Andreea ? - probabil pentru acelaşi fapt pentru care nu mă cheamă pe mine Andrei. Într-un cuvânt Roxana e o Lady - din câte am observat până acum. De lângă ea este nelipsită Ana Maria Alexandru, -locuind împreună orice trăsătură se ia;)) Ana copiază trăsăturile Roxanei dar le amestecă mai mult cu zburdălnicia copilăriei - asta nu-i un lucru rău.
    341istele mi se pare că formează o echipă mai solidă decât 342istele  - adică sunt mai puţin fragmentate: poate şi pentru faptul că mai multe dintre ele au participat la Departamentul pentru Pregătirea personalului Didactic.
Felicitări IPMIstelor - primiţi asigurarea deosebitei mele consideraţiuni !!!